15 septembrie 1974

-
prima mea zi de școală. ceremonie de începere a anului școlar total separată pentru clasa Ia. normal, suntem primii decreței. asta se traduce, sintetic, cam așa: 44 elevi în fiecare clasa, 20 de clase paralele. în recreații eram mai ubicuitari decât stafilococii.

din acea primă zi de școală eu nu voi uita niciodată un singur lucru, anume pachetul pentru recreația mare: o pulpă de pui la cuptor, două felii de pâine și două prune. cea mai buna masă din viața mea.

din acea prima zi de școală, ai mei nu vor uita niciodată urmatorul dialog:
- și, ți-a placut la școală?
- da, mi-a plăcut.
- și ce ți-a plăcut cel mai mult?
- doamna învățătoare, că avea un o rochie cu găurele și i se vedea furoul pe dedesubt.

pam, pam!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

exmatriculat. de la grădiniță

-
Imagine
în apartamentul 16 locuiam eu. la 14, francisc. nu-mi amintesc numele de familie. tot ce mai țin minte despre ei, despre părinții lui francisc, este o ceartă de pomină, altercație care s-a terminat absolut fellinian: tata lui francisc și-a luat soacra de guler, a îndesat-o într-un sac din cele de iută, de cărat cartofii la piață, a legat sacul la gură cu o sfoară și l-a aruncat pe scări, de la etajul 2 la etajul 1. nu mai știu ce a pățit săraca bătrânică. știu doar că toți vecinii de pe scară au ieșit într-o suflare pe palier, martori tăcuți și dezaprobatori ai unui spectacol gratuit. tot lumetul ăla s-a împrăștiat precum potârnichile imediat ce a apărut poliția miliția. în fine, nu despre asta era vorba. sau, poate chiar despre asta. cine mai știe? eu și francisc eram colegi de grădiniță. de grupă, chiar. eram prieteni. prieteni la o vârstă la care nu pui la îndoială spusele celuilalt și la care ești alături de el no matter what. și Dumnezeu știe că eram unul alături de celă
Citiți mai multe

amintire 1 & amintire 2

-
m-am născut în 1968. la iași. sunt decrețel. copilul lui ceaușescu și al unui prezervativ chinezesc care nu și-a făcut treaba până la capăt. ar fi inexact și nedrept să spun că am fost un copil nedorit. am fost fructul unei sarcini neprogramate, atâta tot. tata, dat din buci de două ori si puf.... iată-mă pe lume! cred că mi-am dat seama de devreme de chestia asta, că am făcut alergie la laptele matern. așa, de-al dracului ce mă aflam de mic. despre prima copilărie, cea de până la vârsta de un an sau doi, nu mai țin minte mare lucru. chiar  aproape nimic, dacă e să fiu sincer. prima amintire îmi apare ca prin ceață și este legată de trei chestii distincte: cătălina, un lighean și un vaporaș. mai degrabă o barcuță cu motor. era vară, iar eu mă jucam înr-un lighean așezat direct pe ciment, la umbră, în curtea casei. trebuie să fi fost duminică. altfel nu-mi pot explica prezența acasă, în toiul zilei a ambilor părinți, a cătălinei și a lui cornel. pe lângă cei doi bunici materni. la
Citiți mai multe