exmatriculat. de la grădiniță
în apartamentul 16 locuiam eu. la 14, francisc. nu-mi amintesc numele de familie. tot ce mai țin minte despre ei, despre părinții lui francisc, este o ceartă de pomină, altercație care s-a terminat absolut fellinian: tata lui francisc și-a luat soacra de guler, a îndesat-o într-un sac din cele de iută, de cărat cartofii la piață, a legat sacul la gură cu o sfoară și l-a aruncat pe scări, de la etajul 2 la etajul 1. nu mai știu ce a pățit săraca bătrânică. știu doar că toți vecinii de pe scară au ieșit într-o suflare pe palier, martori tăcuți și dezaprobatori ai unui spectacol gratuit. tot lumetul ăla s-a împrăștiat precum potârnichile imediat ce a apărut poliția miliția. în fine, nu despre asta era vorba. sau, poate chiar despre asta. cine mai știe? eu și francisc eram colegi de grădiniță. de grupă, chiar. eram prieteni. prieteni la o vârstă la care nu pui la îndoială spusele celuilalt și la care ești alături de el no matter what. și Dumnezeu știe că eram unul alături de celă
Comentarii
Trimiteți un comentariu