ordine
cum reușiți, fraților, să vă faceți ordine în viață? sau, cum de reușiți să vă mențineți viața în ordine?
eu, unul, am impresia că totul îmi scapă de sub control. de la relația cu părinții până la cea cu fiică-mea și nevastă-mea, de la modul în care îmi gestionez finanțele și până la felul în care îmi stochez si ordonez fotografiile, hence my memories.
am impresia, și știu că nu sunt singurul care simte asta, că îmi curge viața printre degete, precum nisipul. totul se petrece de pe o zi pe alta, de pe o lună pe alta, de la o leafă la alta, fără planuri, iar dacă planuri există, nu sunt respectate aproape niciodată.
ca să aveți o idee extrem de concretă despre ce vorbesc, nici măcar pozele de la nuntă, care a avut loc în 1992, nu sunt toate developate, marite și puse in albume. intre timp, ne-au murit toți nașii (da, am avut două perechi de părinți spirituali), copilul nu numai că s-a născut și a crescut, dar au trecut aproape șase ani de când a plecat de acasă și își vede singură de viața ei.
și hai, că pozele de la nuntă sunt legate doar de afectul meu și al ligiei, însă nici măcar filmările de la cele două ceremonii de absolvire ale ioanei (liceu si facultate) nu le am. adică le am, însă zac pe undeva prin casa, pe fundul vreunui sertar, in niste SD-uri de care nu mai am habar.
ioana s-a născut în 1994. pe vremea aceea, aparate foto digitale, ioc! aproape toate amintirile legate de copilăria ioanei nu mai există decât în sufletele noastre, al ligiei si al meu. la fel ca pozele de la nuntă și ca filmările de mai sus, casa e burdușită de negative ne-expuse.
singura șansă ar fi să ajung la pensie, când se presupune că voi avea timp să mă ocup mă ocup de toate astea.
eu, unul, am impresia că totul îmi scapă de sub control. de la relația cu părinții până la cea cu fiică-mea și nevastă-mea, de la modul în care îmi gestionez finanțele și până la felul în care îmi stochez si ordonez fotografiile, hence my memories.
am impresia, și știu că nu sunt singurul care simte asta, că îmi curge viața printre degete, precum nisipul. totul se petrece de pe o zi pe alta, de pe o lună pe alta, de la o leafă la alta, fără planuri, iar dacă planuri există, nu sunt respectate aproape niciodată.
ca să aveți o idee extrem de concretă despre ce vorbesc, nici măcar pozele de la nuntă, care a avut loc în 1992, nu sunt toate developate, marite și puse in albume. intre timp, ne-au murit toți nașii (da, am avut două perechi de părinți spirituali), copilul nu numai că s-a născut și a crescut, dar au trecut aproape șase ani de când a plecat de acasă și își vede singură de viața ei.
și hai, că pozele de la nuntă sunt legate doar de afectul meu și al ligiei, însă nici măcar filmările de la cele două ceremonii de absolvire ale ioanei (liceu si facultate) nu le am. adică le am, însă zac pe undeva prin casa, pe fundul vreunui sertar, in niste SD-uri de care nu mai am habar.
ioana s-a născut în 1994. pe vremea aceea, aparate foto digitale, ioc! aproape toate amintirile legate de copilăria ioanei nu mai există decât în sufletele noastre, al ligiei si al meu. la fel ca pozele de la nuntă și ca filmările de mai sus, casa e burdușită de negative ne-expuse.
singura șansă ar fi să ajung la pensie, când se presupune că voi avea timp să mă ocup mă ocup de toate astea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu